Impactul nepotrivirilor grupelor de sânge în transfuziile cu pisici

🐾 Înțelegerea tipurilor de sânge ale felinelor

Pisicile au trei tipuri principale de sânge: A, B și AB. Tipul A este cel mai comun, în timp ce tipul B este mai răspândit la anumite rase, cum ar fi British Shorthairs, Devon Rex și Persians. Tipul AB este rar. Spre deosebire de câini, pisicile posedă anticorpi naturali împotriva grupului de sânge care le lipsește. Aceasta înseamnă că o pisică cu sânge de tip B are anticorpi puternici împotriva sângelui de tip A și invers. Pisicile cu sânge de tip A au anticorpi mai slabi împotriva sângelui de tip B, în timp ce pisicile cu sânge de tip AB au de obicei anticorpi puternici împotriva oricărui tip.

Prezența acestor anticorpi care apar în mod natural crește semnificativ riscul de reacții grave la transfuzie dacă apare o nepotrivire a grupului de sânge. Chiar și o cantitate mică de sânge incompatibil poate declanșa un răspuns rapid și potențial fatal. Prin urmare, cunoașterea grupei de sânge atât a pisicii donatoare, cât și a celei primitoare este esențială înainte de a efectua o transfuzie.

• Tip A: Cel mai frecvent grup de sânge la pisici.
• Tipul B: mai frecvent la anumite rase.
• Tip AB: grup sanguin rar.

💉 Reacții la transfuzie: ce se întâmplă când grupurile de sânge se ciocnesc?

Când o pisică primește o transfuzie de sânge incompatibil, anticorpii primitorului atacă globulele roșii ale donatorului. Acest răspuns imun, cunoscut sub numele de reacție de transfuzie, se poate manifesta în diferite moduri, de la ușor la sever. Severitatea reacției depinde de volumul de sânge incompatibil transfuzat și de puterea anticorpilor primitorului.

Reacțiile hemolitice acute la transfuzie sunt cele mai grave și pot apărea rapid, uneori în câteva minute de la începerea transfuziei. Aceste reacții presupun distrugerea globulelor roșii ale donatorului, ducând la o cascadă de evenimente care pot compromite sănătatea pisicii. Recunoașterea semnelor unei reacții la transfuzie este esențială pentru intervenția și managementul prompt.

Semnele comune ale unei reacții la transfuzie includ:

• Febră
• vărsături
• Tremuraturi musculare
• Colaps
• Hemoglobinemie (globule roșii din sânge)
• Hemoglobinurie (globule roșii în urină)
• Icter (îngălbenirea pielii și a ochilor)

În cazurile severe, o reacție de transfuzie poate duce la coagulare intravasculară diseminată (DIC), o afecțiune care pune viața în pericol, caracterizată prin coagulare larg răspândită de sânge și sângerare ulterioară. De asemenea, pot apărea insuficiență renală și moarte. Prin urmare, prevenirea prin gruparea corectă a sângelui și potrivirea încrucișată este cea mai bună abordare.

🩸 Importanța tipăririi sângelui și a potrivirii încrucișate

Tipizarea sângelui este procesul de determinare a grupului de sânge al unei pisici (A, B sau AB). Acest lucru se poate face folosind truse de tipare a sângelui disponibile comercial, care sunt relativ simplu de utilizat și oferă rezultate rapide. Crossmatching-ul este un test mai cuprinzător care evaluează compatibilitatea sângelui donatorului și al primitorului. Aceasta implică amestecarea probelor de globule roșii ale donatorului cu serul primitorului pentru a verifica dacă există aglutinare (aglomerare) sau hemoliză (distrugerea globulelor roșii).

Potrivirea încrucișată este deosebit de importantă la pisicile care au primit anterior o transfuzie, deoarece este posibil să fi dezvoltat anticorpi împotriva altor tipuri de sânge. Chiar dacă donatorul și primitorul au aceeași grupă de sânge, potrivirea încrucișată poate detecta incompatibilități minore care ar putea provoca totuși o reacție. În mod ideal, atât gruparea sângelui, cât și potrivirea încrucișată ar trebui efectuate înainte de fiecare transfuzie.

Pașii includ:

1. Tipul de sânge: Determinați grupa de sânge atât a donatorului, cât și a primitorului.
2. Potrivire încrucișată: amestecați globulele roșii ale donatorului cu serul primitorului pentru a verifica compatibilitatea.
3. Repetați pentru transfuzii ulterioare: Efectuați gruparea sângelui și potrivirea încrucișată înainte de fiecare transfuzie.

🛡️ Prevenirea și managementul reacțiilor la transfuzie

Cea mai bună modalitate de a preveni reacțiile la transfuzie este de a asigura compatibilitatea grupului de sânge prin gruparea și potrivirea corectă a sângelui. Dacă se suspectează o reacție la transfuzie, transfuzia trebuie oprită imediat. Ar trebui oferite îngrijiri de susținere, cum ar fi fluide intravenoase, terapia cu oxigen și medicamente pentru gestionarea simptomelor. Corticosteroizii și antihistaminicele pot fi utilizați pentru a suprima răspunsul imun.

Monitorizarea atentă a semnelor vitale ale pisicii, inclusiv ritmul cardiac, ritmul respirator și tensiunea arterială, este esențială. Trebuie recoltate probe de sânge pentru a evalua dovezi de hemoliză și leziuni renale. În cazurile severe, pot fi necesare intervenții mai agresive, cum ar fi schimbul de plasmă sau dializa. Recunoașterea precoce și tratamentul prompt sunt cruciale pentru îmbunătățirea rezultatului reacțiilor la transfuzie.

Pași cheie în prevenire și management:

• Opriți imediat transfuzia dacă se suspectează o reacție.
• Asigurați îngrijire de susținere (lichide IV, oxigen).
• Administrați corticosteroizi sau antihistaminice.
• Monitorizați semnele vitale și parametrii sanguini.

🐾 Considerații speciale pentru rase specifice

După cum am menționat mai devreme, anumite rase de pisici au o prevalență mai mare a sângelui de tip B. Medicii veterinari ar trebui să fie deosebit de vigilenți atunci când efectuează transfuzii la aceste rase. British Shorthairs, Devon Rex, Cornish Rex, Persians și Turkish Vans se numără printre rasele cu o probabilitate mai mare de a avea sânge de tip B. La aceste rase, gruparea sângelui este și mai critică pentru a evita reacțiile de transfuzie potențial fatale.

Considerații specifice rasei:

• British Shorthairs: prevalență mai mare a sângelui de tip B.
• Devon Rex: Risc crescut de sânge de tip B.
• Perșii: mai probabil să aibă sânge de tip B.