Ce pisici au nevoie de dializă peritoneală pentru supraîncărcare cu lichide?

Înțelegerea supraîncărcării cu lichide la pisici

Supraîncărcarea cu lichide, cunoscută și sub numele de hipervolemie, apare atunci când există o cantitate excesivă de lichid în corpul unei pisici. Acest exces de lichid se poate acumula în diferite țesuturi și organe, ceea ce duce la o serie de probleme de sănătate. Recunoașterea semnelor și înțelegerea cauzelor este crucială pentru intervenția în timp util.

Cauzele supraîncărcării cu fluide

• Insuficiență renală: Boala renală cronică (IRC) este o cauză primară. Rinichii afectați se luptă să filtreze deșeurile și să regleze echilibrul fluidelor.
• Insuficiență cardiacă: o inimă slăbită poate să nu pompeze sângele în mod eficient, ceea ce duce la acumularea de lichid.
• Boli hepatice: Disfuncția hepatică poate afecta reglarea fluidelor și poate contribui la retenția de lichide.
• Administrarea excesivă de lichide: Uneori, în timpul terapiei cu fluide intravenoase, se administrează prea mult lichid.

Simptomele supraîncărcării cu fluide

Recunoașterea simptomelor supraîncărcării cu lichide este esențială pentru solicitarea promptă a îngrijirii veterinare. Detectarea precoce poate îmbunătăți semnificativ șansele de succes a tratamentului.

• Edem cu gropi: umflare, în special la nivelul membrelor, care lasă o adâncitură atunci când este apăsată.
• Ascită: Acumularea de lichid în cavitatea abdominală, provocând distensie abdominală.
• Efuziune pleurală: acumularea de lichid în cavitatea toracică, ceea ce duce la dificultăți de respirație.
• Creștere în greutate: creșterea rapidă și inexplicabilă în greutate poate indica retenția de lichide.
• Letargie: niveluri reduse de energie și lenevire generală.
• Tuse: Poate apărea dacă lichidul se acumulează în plămâni.
• Frecvență respiratorie crescută: Dificultatea de respirație duce la o respirație mai rapidă.

Dializa peritoneală: o opțiune de tratament

Dializa peritoneală este o procedură medicală utilizată pentru a îndepărta deșeurile și excesul de lichid din organism atunci când rinichii nu funcționează corect. Implică folosirea peritoneului propriu al pisicii, căptușeala cavității abdominale, ca filtru natural.

Cum funcționează dializa peritoneală

1. Plasarea cateterului: Un cateter este plasat chirurgical în cavitatea abdominală a pisicii.
2. Perfuzie de dializat: O soluție sterilă numită dializat este perfuzată în cavitatea peritoneală prin cateter.
3. Schimbul de deșeuri: dializatul absoarbe deșeurile și excesul de lichid din vasele de sânge din peritoneu.
4. Drenarea dializatului: După un timp de așteptare (de obicei, câteva ore), dializatul, care conține acum deșeuri, este drenat din cavitatea abdominală.
5. Repetiție: Procesul se repetă de mai multe ori pe zi, fie manual, fie folosind o mașină numită ciclor.

Indicații pentru dializa peritoneală

Dializa peritoneală este de obicei luată în considerare atunci când alte tratamente, cum ar fi medicamentele și lichidele intravenoase, nu sunt suficiente pentru a gestiona supraîncărcarea de lichide și disfuncția rinichilor. Indicațiile specifice includ:

• Leziune renală acută (AKI): insuficiență renală bruscă care provoacă o acumulare rapidă de toxine și lichide.
• Boala cronică de rinichi (CKD): stadii avansate ale CKD în care rinichii nu mai pot menține echilibrul hidro-electrolitic.
• Dezechilibre electrolitice severe: atunci când nivelurile electroliților sunt periculos de ridicate sau scăzute și nu pot fi corectate cu tratamente convenționale.
• Otrăvire: Pentru a elimina anumite toxine din fluxul sanguin în caz de otrăvire.

Procedura de dializă peritoneală: la ce să vă așteptați

Înțelegerea pașilor implicați în dializa peritoneală poate ajuta proprietarii de animale de companie să se simtă mai pregătiți și informați. Procedura implică de obicei mai multe etape, de la evaluarea inițială până la întreținerea continuă.

Evaluare înainte de dializă

Înainte de a începe dializa peritoneală, medicul veterinar va efectua o evaluare amănunțită a stării generale de sănătate a pisicii. Aceasta include:

• Examinare fizică: Evaluarea semnelor vitale ale pisicii, a stării de hidratare și a stării generale.
• Teste de sânge: Evaluarea funcției renale, a nivelului de electroliți și a numărului de celule sanguine.
• Analiza urinei: Analiza urinei pentru a evalua funcția rinichilor și pentru a detecta orice anomalii.
• Imagistica: se pot efectua raze X sau ultrasunete pentru a evalua dimensiunea și structura rinichilor și a altor organe.

Plasarea cateterului

Cateterul de dializă peritoneală este de obicei plasat chirurgical sub anestezie generală. Medicul veterinar va face o mică incizie în abdomen și va introduce cateterul în cavitatea peritoneală. Cateterul este fixat pe loc, iar incizia este închisă.

Sedinte de dializa

Ședințele de dializă peritoneală au loc de obicei de mai multe ori pe zi, fie manual, fie cu ajutorul unui aparat de bicicletă. Fiecare sesiune implică infuzarea dializatului în cavitatea abdominală, permițându-i acestuia să rămână pentru o perioadă specificată și apoi drenarea lichidului. Frecvența și durata ședințelor de dializă vor depinde de nevoile individuale ale pisicii.

Monitorizare și îngrijire ulterioară

În timpul și după dializa peritoneală, pisica va fi monitorizată îndeaproape pentru orice complicații. Aceasta include:

• Echilibrul fluidelor: Monitorizarea aportului și ieșirii de lichide pentru a asigura un echilibru adecvat al fluidelor.
• Nivelurile de electroliți: Verificarea regulată a nivelurilor de electroliți și ajustarea tratamentului după cum este necesar.
• Controlul infecției: Monitorizarea semnelor de infecție la locul cateterului și în cavitatea peritoneală.
• Îngrijirea cateterului: Menținerea locului cateterului curat și uscat pentru a preveni infecția.

Beneficiile și riscurile dializei peritoneale

Ca orice procedură medicală, dializa peritoneală are atât beneficii, cât și riscuri. Este important ca proprietarii de animale de companie să cântărească cu atenție acești factori atunci când iau în considerare această opțiune de tratament.

Beneficii

• Eliminarea lichidelor și a deșeurilor: Îndepărtează în mod eficient excesul de lichide și deșeurile din organism.
• Calitatea vieții îmbunătățită: poate îmbunătăți sănătatea generală și calitatea vieții pisicii prin reducerea simptomelor de supraîncărcare cu lichide și disfuncție renală.
• Podul către transplantul de rinichi: poate servi ca măsură temporară pentru a stabiliza starea pisicii în timp ce se așteaptă un transplant de rinichi.

Riscuri

• Infecție: Peritonita (infecția cavității peritoneale) este o complicație potențială.
• Complicații ale cateterului: poate apărea blocarea, scurgerea sau deplasarea cateterului.
• Dezechilibre electrolitice: dializa poate duce uneori la dezechilibre ale nivelurilor de electroliți.
• Hipotensiune arterială: tensiunea arterială scăzută poate apărea în timpul dializei.
• Durere și disconfort: Unele pisici pot experimenta disconfort în timpul ședințelor de dializă.

Alternative la dializa peritoneală

În timp ce dializa peritoneală poate fi un tratament salvator de vieți, există abordări alternative care pot fi luate în considerare, în funcție de starea pisicii și de cauza de bază a supraîncărcării cu lichide.

• Management medical: Medicamentele, cum ar fi diureticele, pot ajuta la reducerea retenției de lichide.
• Terapia cu fluide intravenoase: Administrarea atentă a fluidelor intravenoase poate ajuta la susținerea funcției renale.
• Managementul dietei: o dietă specială formulată pentru bolile de rinichi poate ajuta la reducerea sarcinii de muncă a rinichilor.
• Hemodializa: O altă formă de dializă care folosește o mașină pentru a filtra sângele în afara corpului. Acest lucru este mai puțin frecvent la pisici decât dializa peritoneală.
• Transplant de rinichi: în anumite cazuri, un transplant de rinichi poate fi o opțiune pentru pisicile cu boală cronică de rinichi.